dedicaţie pentru partidele politice din RM şi mulţi-mulţi alţi oameni de pe pământ
lucrez la un text şi mă gândeam să-l postez azi (probabil voi face chiar astfel). _dacă.
_şi credeam că va fi următorul după “mesaje “mai stranii,mai enervante”. de toate_” însă mă enervasem+întristasem într-atâta, încât vreau să dedic o piesă pentru toooooooooooooooţi cei care se încadrează în limitele mesajului dat:
ps: sper că cunoaşteţi limba engleză. dacă nu, puteţi traduce – în caz că doriţi să mă înţelegeţi 
—de, globalizarea asta afurisită… rău, rău…
Ce-ai păţit, Angeluş, te preocupă clasa politică, te obsedează politicienii, eşti tentată de cariera Doinei Sulac?
De ce scrii atît de rar, de ce bagi liniuţa de jos peste tot? Ce ţi se întîmîplează?
nu-mi place politica… şi nu mă tentează să trăiesc ca şi alte persoane, indiferent cine-o fi ele. îmi place să trăiesc aşa cum vreau eu/şi cum pot.
liniuţa… păi am explicat câteva secole în urmă ce-i cu ea, dar nu cred c-ai reuşit să vezi, aşa că explic:
Notă: semnul “_” înseamnă pauză – punctele de suspensie nu-mi convin în acest caz – altceva simt (gândul nu e întrerupt, doar că fraza are nevoie de-o gură de aer).
şi mi se “întâmplează” să trăiesc. am un caracter cam greu de catalogat. şi sunt imprevizibilă. însă îmi place sinceritatea, responsabilitatea_ + multe alte lucruri_ Şi mai ales, să spun verde în faţă ce cred (ca să înţelegi acest articol şi comentariile de pe curaj.net).
scriu rar? posibil. însă mai e şi ideea că nu postez toate textele pe blog.
ps: ai ascultat piesa? (e un pic “hard”, dar de_) acolo ai răspunsul la întrebarea ta “Ce-ai păţit, Angeluş, te preocupă clasa politică, te obsedează politicienii, eşti tentată de cariera Doinei Sulac?”
Derutantă pauza ta. Bine că m-ai lămurit, o să încerc să-ţi urmărex gîndurile. Păcat că scrii cam rar.
N-am găsit în piesa aia răspuns la întrebarea mea. Poate îmi mai dia indicii?
ps: am terminat cu documentele şi alte lucruri care-mi luau destul de mult timp, am depus dosarul pentru admitere la facultate şi acum sunt ceva mai liberăăăăăăăăăăăăăăăăăăă!!!!!!!!
cât despre piesă… poate textul pe care-l postez astăzi te va ajuta – ai dorit vreun indiciu, poftim, eu sunt darnică
Faptul că eşti darnică e indiciu, sau dărnicia rezultă din faptul că ai mai scris un text edificator?
nu, dărnicia nu rezultă din faptul că am mai scris un text edificator. e un indiciu.
şi, îmi zici te rog şi mie ce anume ai vedere când spui “text edificator”? să înţeleg mai bine…
Ai zis că textul e plin de indicii, iar io întrebam dacă asta e semnul dărniciei tale. Tu zici că, asta ar fi un alt indiciu despre tine. O să verific
Deh, se pare că nu prea ai înţeles – nu ziceam că textul e PLIN de indicii
Îmi cerusei un indiciu ca să găseşti răspuns la întrebarea ta (prima). Şi ţi l-am dat. Eh, mă văd nevoită să fac o paranteză: în timp ce scriam textul postat astăzi, am scris şi articolul de mai sus. Există o oarecare asociere între cuvintele piesei şi mesajul articolului “Lumea…” (poate îi schimb titlul, că nu-mi prea place. e provizoriu, să zic aşa). Poate acum o să-ţi fie mai clar (de I-a întrebare de-a ta vorbesc)_ dacă nu te încurci şi mai tare 
Nu e-o problemă dacă nu înţelegi unele texte de-ale mele_ sunt cam “greoaie”. Chiar şi cei ce mă cunosc mai bine şi de mulţi ani se încurcă destul de des…
Partea cu “indiciu despre mine” e mai veridică – verifică cât ai chef, răbdare, timp…
Cu răbdarea e mai greu, mă grăbex să trăiesc că am mai puţin (probabil) decît tine.
Mi-e uşor să te citesc, înţeleg pentru că-mi amintesc cît de alambicat şi confuz eram io la anii tăi. Doar că io nu aveqam atunci unde să mă exprim public, în scris, să fiu reperat de alţii. Deci am rămas necomentat, necontemplat. Să zici tu peste un deceniu dacă e bine sau rău…
Ei, atunci să ne întâlnim după vreun deceniu, ca să-ţi spun cum stă treaba. (nu zic că până atunci nu vom da cumva nas în nas la vreun colţ de stradă)
– unul dintre ei eşti tu, al doilea Gicu. 
e bine să ai un loc unde să te poţi exprima în voie. Când eşti obosit de tot şi de toate n-ai senzaţia că eşti uiatat, că înnebuneşti… Aici mă simt liberă……… să bat câmpii 
dar până una-alta, pot zice că am ajuns la o concluzie – poate se va schimba pe parcurs (posibil? sau nu prea_) – însă nu este rezultatul activităţii mele pe blog (de-aici nu cunosc ce cred cititorii despre mine şi texele mele), ci mai degrabă din existenţa zilnică, cot la cot cu alte persoane. – Unii oameni mă admiră (?!) [o fi găsit ceva admirabil, ştiu eu...], chiar o fac sincer, însă… de fiecare dată simt o nuanţă amară_ la ce bun să fii admirat, dacă nu eşti înţeles?!… Mdeh, poate de asta am spus despre blog şi-am dat linkul la numai vreo 3 oameni
…………..Daaaaaaaaaaaa